Arhiva | Secrete evidente de calatorie RSS feed for this section

Secrete Jersey

7 Apr

Jersey a insemnat doamna Amanda (in primul rand) si mareele.

De ajuns in Jersey am ajuns usor. Oarecum.

La plecarea din Romania, cand sa urc in avion, fusesem intrebat „Dar viza aveti?”, si aproape ma blocasem, apoi am realizat confuzia si am precizat ca destinatia mea era Jersey, insula din Canalul Manecii, nu orasul Jersey, New Jersey din State. Asa am scapat si am trecut mai departe, intai la Londra, apoi in Saint Helier.

Cand schimbam avionul – si aeroportul – am primit mesaj de la viitoarea mea gazda: continea o recomandare de restaurant pentru al doilea aeroport si un cod de acces in hotelul Alhambra. De fapt, eu scrisesem primul, sa ma plang ca zborul final avea intarziere si ca voi depasi cu mult ora la care-mi anuntasem sosirea la hotel.

In cele din urma, m-am pomenit stand si respirand in acest living room:

20160626_154104 - Alhambra living room

si am inceput sa simt ca a meritat efortul.

Exista pe lume locuri de necrezut, de a caror realitate e necesar sa te convingi repetat; amintesc aici de teama ca mirajul nu tine decat doi-trei metri, dincolo de care tot ce era placut se sfarseste.

Ca sa verific, m-am ridicat de pe canapea si am scos capul pe usa:

20160625_185649 - Right at the door

Era real. Sufrageria, hotelul, strada, insula, totul real. Si nimic nu se dispersa cand suflam si nu disparea cand imi intorceam capul in alta parte. Bon. Inapoi in Alhambra…

Doamna Amanda Robertson a auzit ca cineva ii umbla prin hotel; ne-am intalnit pe hol, eu intrand (pentru a doua oara), dar cu bagajele deja inauntru. S-a linistit cand m-a vazut, cand m-am prezentat. Eram cel asteptat.

Eram inca un roman. O intreaga echipa de filmare din Romania sedea la hotelul doamnei Robertson pe durata Bloch Dance World Cup. Dar despre dans am discutat prea putin cu doamna Amanda. Mai mult am vorbit despre fiul ei, care folosea mai des casca de realitate virtuala decat bicicleta primita cadou, despre cum se pronunta englezeste niste nume evident frantuzesti, despre maree… Si ce maree ingrijoratoare!

In Jersey, cu fluxul nu te joci. Doamna Amanda m-a intrebat cat de curajos eram – sau intentionam sa fiu – cu fotografiatul tarmului sud-estic. Fireste, i-am anuntat un plan umflat de zece ori, gogonat, iar dânsa si-a facut datoria si mi-a indicat cu maxima seriozitate anuntul orelor de flux si reflux.

Cu o singura exceptie (cand am venit pe jos de la St. Aubin la St. Helier, de-a lungul plajei care se ingusta), m-am pazit de flux. O sa am o postare separata, dedicata acelei curse, in care se va vedea cum m-a fugarit oceanul.

Sa nu uit. Daca sunteti pasionati de harti, poftiti:

20160626_013456_Alhambra_on_map

Legat de portiunea asta de harta, am trei lucruri de spus:

  • Strada Roseville este printre cele mai interesante si ofertante din oras. Trece pe langa case asa cum ati visat (cand erati totusi cumpatati) si pe langa un cimitir care poseda acel je-ne-sais-quoi, un set de atribute cu care te scoate din oras, te impresioneaza si te linisteste in acelasi timp, fara sa te bage in sperieti,
    20160629_113217 Cartierul Tombstone
  • si tot ea – Roseville Street – duce la plaja, daca putem numi plaja acea parcela imprumutata din cand in cand de la ocean. Strada Roseville se incheie asadar cu un pod spre un lido. Un pod minunat, idealul oricarui fotograf de plaja.
    20160625_191500
  • Se poate vedea pe harta, ocupand o suprafata mare, Fort Regent. De vizitat nu l-am vizitat, nu am ajuns la el, este sus pe un deal, foarte sus; am trecut adesea pe dedesubt, prin tunelul care face legatura cu centrul. Am privit in repetate randuri in directia fortului si l-am fotografiat.
    DSC00791b

Secrete Tromso – pozele

11 Dec
Am ajuns in Tromso si am cumparat o revista din Svalbard, e tot ce am reusit, deocamdata

Am ajuns in Tromso si am luat o revista tiparita in Svalbard, e tot ce am reusit in acea directie, deocamdata

Se spune ca plimbarile mai lungi in Svalbard necesita sa purtam pusca

Se spune ca plimbarile mai lungi prin Svalbard necesita sa porti pusca

Camera mea de sticla (sticlă in loc de gheaţă). Pomul este un cuier plat.

In Tromso: camera mea de sticla (sticlă in loc de gheaţă). Pomul este un cuier plat.

Pe harta, am pariat pe linia autobuzului 34. Ajuta, dar nu-i circulara.

Pe harta, am pariat pe linia autobuzului 34. Ajuta, dar nu-i circulara, cercul nu se inchide.

Centrul orasului, harta considera ca si catedrala arctica de peste pod se afla in centru. E totusi mult de mers.

Centrul orasului; harta considera ca si catedrala arctica de peste pod se afla in centru. E totusi mult de mers.

Muzeul Polaria si, in sera, vasul batran Steaua Polara, de vanatoare si explorare

Muzeul Polaria (cladirea din blocuri inclinate) si, in sera, vasul batran Steaua Polara, de vanatoare si explorare

Exploratorul Hanssen, tras de caini, comemorat; graffiti din planul secund combatand prea multul alb, cenusiu.

Exploratorul Hanssen, tras de caini, comemorat; graffiti din planul secund combatand prea multul alb, cenusiu.

Vas de croaziera sosind pe inserat in Tromso. Am iesit sa-l intampin. E totusi o scena obisnuita.

Vas de croaziera sosind pe inserat in Tromso. Am iesit sa-l intampin, entuziasmat. E totusi o scena obisnuita.

Suind spre zona rezidentiala, de pe Strandvegen pe langa Academia de Arte.

Suind spre o zona rezidentiala, de pe Strandvegen pe langa Academia de Arte.

Pentru pasionatii de satelit, dau locul exact unde a fost facuta fotografia anterioara ;)

Pentru pasionatii de vederi din satelit, dau locul exact unde a fost facuta fotografia anterioara 😉

Spuneam de casele telescopice, casute care ies din case-mama.

Spuneam de casele telescopice, casute care ies din case-mama.

Cine ar zice ca aceasta poza a fost facuta aproape de Pol?

Cine ar zice ca aceasta poza a fost facuta aproape de Pol?

Masinutza cea mai naiva, care nu cunoaste iarna.

Masinutza cea mai naiva, care nu cunoaste iarna.

Inca un loc care nu-si arata latitudinea.

Inca un loc care nu-si arata latitudinea.

Din nou case care nasc casute, constructii telescopice; amintesc si de Frank Lloyd Wright.

Din nou case care nasc casute, constructii telescopice; amintesc si de Frank Lloyd Wright.

O casa din trei-patru dispune - suspect - de trambulina. Pentru vecini care iti sar in ajutor...

O casa din trei-patru dispune – suspect – de trambulina. Pentru vecini care iti sar in ajutor…

Un aparent magazin de alune.

Un aparent magazin de alune.

Tromso isi da silinta sa fie Parisul nordului.

Tromso isi da silinta sa fie Parisul nordului.

Biblioteca. Si o fata care navigheaza pe o foaie de carte.

Biblioteca. Si o fata care navigheaza pe o foaie de carte.

„Curtea” incarcata a Muzeului Polar. In stanga si in dreapta mea – harpoane.

Revista Muzeului Polar.

Revista Muzeului Polar.

Skansen, cladirea cea mai veche din oras, inca se mai apara.

Skansen, cladirea cea mai veche din oras, inca se mai apara singura.

O statie de autobuz este prevazuta cu planetariu. Inchis, cand am ajuns eu.

O statie de autobuz este prevazuta cu planetariu. Inchis, cand am ajuns eu.

E ceva de mers din centru pana la Catedrala Arctica. Dar e aratoasa si merita deranjul. Plus concertele, seara de seara.

E ceva de mers din centru pana la Catedrala Arctica. Dar e aratoasa si merita deranjul. Plus concertele, seara de seara.

Colectionez orgi, macar in fotografie.

Colectionez orgi, macar in fotografii.

Ghetar treptat, iarasi cladire telescopica. Catedrala.

Ghetar treptat, iarasi cladire telescopica. Catedrala.

Sponsorii locali ai hartii turistice. Doi dintre ei.

Sponsorii locali ai hartii turistice. Doi dintre ei.

Secrete Tromso

10 Dec

Destinatia, intentia mea fusese Svalbard, sa ajung de fapt pe insula Svalbard (si de dragul serialului Fortitude). Svalbard ar fi insemnat insa un hop in plus, inca o zi consumata in avion si in aeroport, una la dus si una la intoarcere. Am renuntat si m-am oprit la Tromso. Asta a insemnat oricum un hop, o oprire in Stockholm; Tromso, de la Bucuresti, implica macar Stockholm.

Un clasament al celor mai frumoase case din localitate ar fi fost ceva grozav; poate am sa-l fac candva, si nu doar pentru Tromso. El se remarca totusi prin constructiile telescopice, casute iesind din alte case-mama, prelungindu-le.

Am sa va spun un secret murdar, iata cum procedez cand vreau o vedere de ansamblu, sa-mi fac iute o parere despre un oras: aleg una dintre cele mai lungi linii locale de autobuz, nu-i nicio problema daca e ceva intortocheat; prefer sa ma sui de la capat sau de la statia centrala, si as prefera sa fiu adus inapoi in acelasi loc. In Tromso, linia 34 promitea, mi se paruse mai mult decat adecvata, insa ii interpretasem gresit traseul si la Universitate mi s-a infundat, soferul m-a dat cu politete jos, in ploaie.

Da, mai si ploua la Tromso, nu doar ninge. Oricat am studiat eu istoricul meteorologic al orasului (pe Weather Underground), tot am prins si ploaie.

Da, Tromso are universitate, cea mai nordica din lume – Universitatea Arctica. Dintre obiectele ei de studiu („Auroral light research, Space science, Fishery science, Biotechnology, Linguistics, Multicultural societies, Saami culture, Telemedicine, epidemiology”), doar pescuitul mi se pare plictisitor.

A fost frumos (nu detaliez o criza digestiva absolut fara legatura cu destinatia) si a meritat; deranjul unei calatorii la Tromso nu-i atat de mare; costul a fost moderat, cu siguranta nu m-a costat cat m-ar fi costat daca as fi mers acolo unde intelesese un angajat al aeroportului (la Toronto in loc de Tromso).

Ce nu am apucat: alegand sa calatoresc neaparat pe vreme buna, sa-mi fie caldut in vacanta, n-am prins aurorele boreale.

Acesta (nici acesta) nu este un ghid turistic veritabil. Primiti setul asta de impresii (aiurite) de calatorie.

Secrete Valencia – privind de aproape cu detasare

17 Feb
test

Din stanga, astepti sa zaresti oameni aruncati afara peste zidurile arenei de lupte cu tauri. In dreapta este un monument Art Nouveau, Gara de Nord, da. Kitsch-ul este evitat destul de abil, si „Statia de Nord” ramane placuta vederii.

IMAG1300

Pe acoperisuri, ce de aviatori si mausolee!

IMAG1310

Cladirile din apropierea primariei – si nu numai – ofera o sumedenie de balustrade pentru a-ti confectiona propriul pat de fier bine ornamentat.

IMAG1322

Catedrala care te imbratiseaza.

IMAG1333

Dintre multele cladiri Modernista in intentie. Dar aceasta este chiar reusita. Nu-i departe de catedrala orasului, in caz ca incercati sa o depistati.

IMAG1354

Faimoasele (pe dinafara) cladiri din Oraselul Artelor si Stiintelor, la care nu prea ai ce cauta inauntru. Un trenulet le da ocol, ajunge pana in Parcul Gulliver.

IMAG1362

Harfa cu aer, cu vant, la care nu s-au gandit desi au construit-o.

IMAG1381

Si strazile care strivesc, care inabusa.

IMAG1396

Si dintre cladirile de turta dulce cu glazura. Este piata Colon, rumena si pe timpul noptii.

IMAG1418

Statia de metrou usor Neptu, precum o statiune de pe litoral in miniatura, iti deschide inainte o plaja. Intratul in mare totusi nu-i placut (asadar nu asteptati ca poza sa se continue in partea dreapta cu Santa Lucia sau Martinica, nici macar cu Cicladele).

IMAG1424

Din banii ramasi, hotelul si-a cumparat doua temple.

IMAG1427

Sunt portocalii de strada, crescuti cu abur de motorina. Sunt destui. Aici pe Calle de Cristóbal Colón. Apropo, recomand sa va asezati pe-aici cu hotelul.

IMAG1434

Deci parcul care curge pe sub poduri in locul raului – Gradinile Turia.

IMAG1441

Bioparcul unde rinoceri alearga pe langa copii; bioparcul care isi doreste 5 continente, dar deocamdata are doar Africa.

IMAG1452

O diferenta intre bioparc si gradina zoologica. Omul se pricepe mai bine la peisaje decat natura.

IMAG1481

Am recunoscut cu placere actori din prima scena a Odiseii Spatiale. Chiar si in bioparc, animalele isi doresc mult sa deschida usi.

IMAG1489

Elefanti probabil utili la ridicarea blocurilor din cartierele invecinate. In timpul liber, ei se straduiesc sa se mentina in forma.

IMAG1494

Deci omul deseneaza mai frumos decat natura. Inspiratia probabil a fost arhipelagul Seychelles.

IMAG1501

Ratuste accesibile, ratuste care sunt la un brat distanta; in general, observati va rog lipsa zabrelelor.

IMAG1507

Sarutul girafelor este un pericol real.

Secrete Valencia – primer disparo a puerta

15 Feb

Imi trebuia atat de mult calatoria asta, sa fiu dus undeva la cald in februarie, incat am ajuns in stare sa-mi rezerv bilet la doua companii de transport aerian, ca sa fiu sigur. Ce-i drept, am avut inca un motiv pentru aceasta dublare, dar nu suna bine si nu-l pomenesc.

Am mers la Valencia. Intentionam sa mananc paella, nu incape indoiala ca asta am avut in plan, numai ca n-am mai apucat – imi terminam in fiecare zi plimbarile dupa ora 16, cand se mai vindeau doar chiftele si cartofi pai. Seara nu prea mai ieseam, sau daca totusi ieseam, era din nou prea tarziu pentru paella.

Valencia incearca sa fie moderna si Modernista. Reuseste pe din afara. In miezul ei si fara haine, Valencia cred ca este destul de nesofisticata.

Regret ca nu am cumparat carticica Mariei Jesus Nunez – Hombrecito. Poate o s-o uit, si mi-ar parea foarte rau.

La intoarcere am admirat cu sinceritate o stewardesa, dar la stewardese nu se poate cu adevarat atenta, intrucat sunt foarte capricioase si pretentioase, iar eu nu tin sa le dezamagesc, sa ne prabusim impreuna.

Secrete Tenerife

16 Iun

Tenerife nu are practic secrete, poate pentru ca nu le merita – s-a expus prea de tot, iar acum numai gura este de ea. Gran Canaria, insula cu care rivalizeaza de mult in arhipelag, o intrece cu usurinta si fara sa se zbata. Trufia si pretentiile insulei Tenerife se bazeaza pe faptul ca aici au rezistat mai mult bastinasii guanche cand au sosit spaniolii, au avut capetenii mai bataioase; unele hoteluri le-au luat numele (Pelinor s.a.) si le poarta astazi cu oarecare ingamfare. In zilele noastre, toti marii conducatori guanche pot fi gasiti pietrificati in piata din fata bazilicii Nuestra Señora de la Candelaria.

Numele de localitate cu care sa-ti impresionezi amicii la intoarcerea din insula: Tacoronte.

E posibil sa incepeti sa priviti insula printr-un geam al autogarii centrale din Santa Cruz. Ca sa ajungeti din capitala la poalele muntelui care apare in figura, socotiti 4 ore. Iata o prima conversie spatiu – timp, chiar daca usor debila si inexacta; nu oricare 4 ore sunt bune pentru a face drumul de care spuneam. Asta demonstreaza o data pentru totdeauna ca o insula nu este precum un oras: cel mai greu este sa ajungi in centru, spre deosebire de downtown.

Suntem duminica in luna februarie, langa o linie de tramvai de pe Avenida Bravo Murillo. Si nu ne deranjeaza nimeni si nimic.

Cel mai inalt bloc de locuinte de pe insula exagereaza.

Ca sa se incadreze in peisaj la bulevard, o cladire fara etaj are nevoie de cateva etaje false, macar de fatada, pentru a primi acordul primariei.

Nu o hala de productie a unei uzine, ci TEA – Tenerife Espacio de las Artes, sala de expozitii. Este aproape de cea mai mare piata de zarzavaturi de pe insula.

Aceasta nava Goa’uld, dupa ce a aterizat langa Plaza del Castillo Negro, s-a deghizat in Auditorio de Tenerife – sala de concerte.

Castillo de San Juan Bautista este printre cele mai mici castele din lume si abia te poti fotografia cu el in fundal.

Plaza de Espana are un bazin tip antena de satelit; senzatia oferita noaptea este dintre cele mai stranii, cum ca, pe masura ce te apropii, te-ai putea scufunda intr-o oglinda.

Teatrul Guimera – masca sculptata este indicativa, dar abia se deosebeste din anumite unghiuri, pare mai degraba o usa a cladirii, prin care o faţă (mare, ce-i drept) priveste afara. Angel Guimera a fost un dramaturg canarez, de fapt canaro-catalan, si, la moartea lui, a intrerupt lipsa de inspiratie locala – cetatenilor din Santa Cruz nu le venea nicio idee cum sa isi boteze teatrul.

De departe cea mai „livable” zona a insulei – Plaza del Principe. Am trecut-o si pe lista mea personala de locuri unde as putea trai mult si bine.

San Cristobal de la Laguna nu trebuie neglijat. Intr-o strada pietonala cu totul si cu totul deosebita (a se nota: Calle Obispo Rey Redondo) dau anumite case cu curti interioare superbe.

Ei bine, iata caminul universitatii din La Laguna.

Plaja Las Teresitas (artificiala) este protejata de alunecarile de teren si caderile de stanci cu foarte multe garduri si plase. Muntelui nu-i place plaja?

In Orotava se arata splendidul liceu Taoro. La cat de bine arata, bineinteles ca nu mai este de mult liceu, ci restaurant. GLOSAR SOC: Falanster*. „Liceul” Taoro a fost falanster!

A se sta in vacanta in Puerto Cruz, in niciun caz in statiunile total artificiale din sud.

Regret, nu-mi amintesc daca aceasta poza a fost facuta pe Las Teresitas sau pe plaja Troia. Cred totusi ca ne aflam in Playa de las Americas, deci la Troia; dincolo de dig nu mai este atat de frumos si linistit.

La diguri, Atlanticul isi arata muschii, ne scuipa si ne aduce aminte ca el nu este Marea Neagra sau Mediterana.

Carasei si crapi koi in Loro Parque, asteptand neobositi vizitatorii, pentru a se numara reciproc.

Sunt varfurile de cort-plasa de deasupra unei noi atractii a parcului papagalilor – zona pentru plimbari prin copaci.

Asadar, pe coasta atlantica, la marginea orasului Candelaria, unde capeteniile guanche impietrite privesc piata si biserica fara sa se plictiseasca.

Unul dintre cele mai impresionante locuri de pe insula Tenerife; se spune ca aici a si venit in vizita Fecioara, de peste ape, plutind in aer. O statuie a ei a fost atat de dorita, incat locuitori ai arhipelagului si-au tot furat-o intre ei.

Sper sa nu sar calul cand va spun ca in imbracamintea fecioarei sculptate s-a gasit text imposibil de tradus, in ciuda tuturor incercarilor. S-a polemizat mult daca aparitia de pe coasta Candelariei a fost a Fecioarei Maria, a zeitei guanche Chaxiraxi sau a unui soi de craiasa a apelor, de importanta mai mica.

Aceasta pietricica deosebita ne-a asteptat, pe mine si pe iubita mea, pe coasta insulei, in dreptul localitatii Candelaria. Ca fapt divers: imediat ce am luat loc pe o banca din piata Patrona de Canarias, cu fata spre ocean, din valuri a aparut o sticla mare fara eticheta.

* Asadar, falansterul. Falansterul era templul unei comunitati socialiste ideale, cooperativa de vis, atelierul unde cetatenii ar fi trebuit sa vina si sa produca, din placere, diverse bunuri. De exemplu, daca il aud pe un bun vecin ca i-ar trebui un ceas, ar fi frumos din partea mea sa imi rezerv niste timp, cateva ore intr-o seara, in care sa trec pe la atelierul cooperativei si sa ii incropesc unul.

Secrete Cairo

27 Dec

Vedere spre un mal bogat al Nilului – cartierul Zamalek, gazduit de o insula. Turnul Cairo seamana perfect cu un cablu coaxial, ramas parca iesit din pamant, urmand sa fie conectat la ceva ce nu a mai fost instalat niciodata.

Da, si steagul României se gaseste pe acest pod care leaga insula Gezira de centrul orasului Cairo. Un vant teribil si stoluri de pusti fac traversarea pe jos a podului mai greoaie decat s-ar crede.

De la balconul Turnului Cairo se observa bine ce se intampla cu un oras in lipsa standardului Euro 3 (sau altul mai recent) care sa limiteze emisiile de noxe.

Nu este chiar un avanpost DHARMA Initiative, dar oricum nimeni nu stie la ce serveste aceasta constructie din nordul insulei Gezira. E mult prea ornata pentru un turn rezervor de apa; in plus, are ferestre, unele din ele deschise, prin care chiar flutura draperii ori huse.

Nu este permis accesul in acest parc al Turnului Cairo. Pacat. Era un concurent serios pentru Maspalomas din Gran Canaria.

Cladirea ministerului afacerilor externe, un adevarat serai, cel putin la ultimul etaj.

In Gradina Andalus nu am vazut turisti; mie insumi mi s-a interzis sa intru dupa apus, desi destui localnici puteau fi zariti stand pe banci, discutand, nedand semne ca ar vrea sa plece de acolo pentru ca s-a facut tarziu.

Chiar asta se vede dintr-o camera a hotelului Novotel, nu este un perete de televizoare inteligent aranjate si alimentate cu semnal.

Ceva mai jos pe Nil, uriasul spital Kasr Al Aini se prezinta ca o oaza. Vizavi este a doua insula din Cairo, Roda.

Puteti gasi o multime de fotografii precum aceasta (facute cam din acelasi loc); se pare ca toti turistii, in plimbare cu masina pe un drum suspendat, sunt socati de aglomeratia din aceasta intersectie pe care au evitat-o, asa ca ii fac o poza.

Gura de intrare la statia de metrou Mar (de fapt Mary) Girgis. Aici este Cairo coptic  – cu muzeul coptic, cu biserica suspendata, cu biserica subterana unde Iosif si Maria s-au adapostit cu Iisus, si cu o sinagoga care a cumparat piese din biserica suspendata.

Sala de lectura si de baut/chefuit, sub un pasaj din Cairo islamic, pe strada Al Azhar.

Complexul Al-Ghouri este pe nedrept ignorat in orice tur standard cu ghid; l-am zarit de langa marele bazar si i-am cerut insotitorului sa ne conduca intr-acolo, la inghesuiala de sub arcade.

Mi se paruse ca wakala Al-Ghouri ar include si o sala de teatru, dar a fost doar o neintelegere bazata pe niste afise care au creat iluzii.

Moscheea Al-Ghouri, una dintre cele mai severe (iubitei mele i s-a cerut sa-si rearanjeze valul, pentru a se acoperi si mai bine), le ascunde in spatele unei draperii pe femeile musulmane. Altminteri, incinta dispune de un afisaj electronic cu orele exacte pentru cele cinci rugaciuni (de la distanta, impresia este de panou afisand cursuri de schimb valutar).

O constructie minunata (ezit acum sa o numesc monument) pe langa Khan el-Khalili.

Biserica suspendata (de fapt cocotata) a Fecioarei. Aceasta curte si urmatoarea, cu fantana si mozaicuri, mi-au placut mult; de altfel, arta ortodoxismului coptic m-a surprins placut. Cum am mai spus, pana si sinagoga din apropiere a cumparat bucati din aceasta constructie.

Se dovedeste printr-un geam ca biserica Fecioarei chiar este suita peste o intrare intr-un fort roman; ii lipsesc fundatiile obisnuite.

Mda, trafic si nenorocire, nu departe de Muzeul Egiptean.

Moscheea Sultan Hassan pare a vrea sa faca punte spre Barcelona sau Sintra.

Moscheea din Citadela Saladin, unde sunt admise si femei cu capul descoperit. In citadela mai este gazduit si un ceas primit cadou din Franta gata defect.

La Muhammad Ali, unde sta si ceasul din Franta, curtea este strajuita de rafturi cu vase pentru faina, zahar s.a.

La piramide a fost mai putin groaznic decat ma asteptam, am putut sa ma misc si sa respir si nu am innebunit in multime.

Doamnele care urca incetisor inca nu stiu ca limita de 300 de vizitatori pe zi a fost deja atinsa si nu li se va ingadui sa intre in piramida lui Khufu.

Un punct din care se estimeaza bine necesarul de material de constructie.

Din pura coincidenta, am vizitat Cairo-ul exact in timpul festivalului de film (CIFF). Doamna machiata bine, care domina si aceste pagini de revista locala, il reprezenta.

Juliette Binoche, Richard Gere si Omar Sharif au fost sigur la CIFF, deci la Opera din Cairo. Eu am trecut de mai multe ori pe langa ea, chiar si noaptea, dar cam atat.

Intors acasa, am incercat sa diger cate ceva din publicatiile cumparate din Egipt (El Fagr – un ziar, revista Nadine, o publicatie Eurabia s.a.). Se rasfoiesc si se citesc de la dreapta la stanga, dar chiar si asa e dificil, chiar si urmand acest sfat. Din cauza ca le-am ales de la chiosc cu o mana sigura, vanzatorul mi-a spus in limba araba pretul lor, si fiindca nu reactionam a crezut ca refuz sa platesc.