Arhiva | LittleBigPlanet RSS feed for this section

Amintirea unei despartiri din mers, din interior

10 Apr

20160625_102624

Pe cand calatoream inauntrul lui, Regatul Unit vota sa ma paraseasca, sa iasa din Uniunea Europeana. La poarta de imbarcare pentru zborul de Jersey, ma asteptau mai multe ziare cu vestea.

20160625_160644

20160625_160528

Aprob privirea doamnei Cameron, de pe prima pagina. Este adecvata. Totul se potriveste trist si cu abtibildul standului – From British Airways, with compliments.

Chiar asa: ce naiba o sa se intample acum? E multa luciditate in intrebarea asta. Daca ai ajuns sa ti-o pui in termenii astia, inseamna ca stii prea bine ca undeva s-a comis o greseala (colectiva).

Suntem acum 9 luni mai tarziu. La volan este doamna Theresa May. Scrasnind din dinti, pare sa accelereze printre jaloane legislative si interese… Inca nu am surprins-o privind inapoi. No regrets? Vor urma.

Secrete Tromso

10 Dec

Destinatia, intentia mea fusese Svalbard, sa ajung de fapt pe insula Svalbard (si de dragul serialului Fortitude). Svalbard ar fi insemnat insa un hop in plus, inca o zi consumata in avion si in aeroport, una la dus si una la intoarcere. Am renuntat si m-am oprit la Tromso. Asta a insemnat oricum un hop, o oprire in Stockholm; Tromso, de la Bucuresti, implica macar Stockholm.

Un clasament al celor mai frumoase case din localitate ar fi fost ceva grozav; poate am sa-l fac candva, si nu doar pentru Tromso. El se remarca totusi prin constructiile telescopice, casute iesind din alte case-mama, prelungindu-le.

Am sa va spun un secret murdar, iata cum procedez cand vreau o vedere de ansamblu, sa-mi fac iute o parere despre un oras: aleg una dintre cele mai lungi linii locale de autobuz, nu-i nicio problema daca e ceva intortocheat; prefer sa ma sui de la capat sau de la statia centrala, si as prefera sa fiu adus inapoi in acelasi loc. In Tromso, linia 34 promitea, mi se paruse mai mult decat adecvata, insa ii interpretasem gresit traseul si la Universitate mi s-a infundat, soferul m-a dat cu politete jos, in ploaie.

Da, mai si ploua la Tromso, nu doar ninge. Oricat am studiat eu istoricul meteorologic al orasului (pe Weather Underground), tot am prins si ploaie.

Da, Tromso are universitate, cea mai nordica din lume – Universitatea Arctica. Dintre obiectele ei de studiu („Auroral light research, Space science, Fishery science, Biotechnology, Linguistics, Multicultural societies, Saami culture, Telemedicine, epidemiology”), doar pescuitul mi se pare plictisitor.

A fost frumos (nu detaliez o criza digestiva absolut fara legatura cu destinatia) si a meritat; deranjul unei calatorii la Tromso nu-i atat de mare; costul a fost moderat, cu siguranta nu m-a costat cat m-ar fi costat daca as fi mers acolo unde intelesese un angajat al aeroportului (la Toronto in loc de Tromso).

Ce nu am apucat: alegand sa calatoresc neaparat pe vreme buna, sa-mi fie caldut in vacanta, n-am prins aurorele boreale.

Acesta (nici acesta) nu este un ghid turistic veritabil. Primiti setul asta de impresii (aiurite) de calatorie.

Festivalul de artificii de la Cannes si un cartier nou

1 Sep

IMAG1637
Am plecat la Nisa cu doua valize.
Prietenul meu cel mai bun locuieste mai aproape de Cannes decat de Nisa, insa avioanele prefera Nisa.
L-am gasit pe amicul meu la datorie – ma astepta in aeroport. Ne grabeam amandoi, fiindca aveam de mers intai cu geamantanele mele pretioase la Mougins, trebuiam sa le descarcam acolo, dupa care aveam sa fugim catre Cannes, spre festivalul de artificii.

Va rog sa vizitati: http://www.festival-pyrotechnique-cannes.com/fr/prix-du-public si sa va dati ochii peste cap.

Asadar am azvarlit bagajele mele in apartamentul de pe o colina apartinand de Mougins Le Haut, apoi ne-am pregatit sa schimbam masina cu scuterul. Daca am fi mers la festival tot cu automobilul, n-am fi avut nicio sansa sa parcam noaptea aceea, asa ca se impunea sa ne reducem drastic dimensiunile.
Am primit iarasi setul de sfaturi pentru pasagerul din spate al scuterului, despre cum sa ma inclin si sa nu ma fastacesc la curbe, despre unde sa-mi tin capul ca sa nu rup la primul damb clavicula celui de la ghidon, cum sa stau ca eu si prietenul meu sa nu ne lovim cap in cap in caz de frana. In functie de cum l-as fi tinut de mijloc, peste burta, motociclistul urma sa se gadile mai mult sau mai putin.
M-am straduit sa aplic toate aceste indicatii; cand uitam sa ma tin de ele, regretam.
Asadar, am calatorit la vale, de la Mougins la Cannes. Unele din lucrurile de care ne temeam s-au intamplat – ne-am lovit castile intre noi, scuterul a scuturat de cateva ori din fund dupa unele curbe. Dar chiar am fost multumiti de el cand am ajuns pe promenada si a fost posibil sa-l parcam imediat.
Acolo, in golf, multimea era pregatita pentru ora 10; mai erau 5 minute. Am continuat sa alergam pana ne-am plasat pe faleza in ceea ce am intuit ca va fi o pozitie centrala pentru spectacolul de artificii. Cum am decis ca ne-am asezat bine? Priveam la cele trei barje de unde urmau sa se lanseze bombele de lumina; deocamdata era intuneric, dar, cu un oarecare efort, puteam distinge cele trei lansatoare plutind pe apa.
Desigur ca artificiile au fost incantatoare, tot ce s-a lansat, toate formele, spiralele, florile de foc, paianjenii de sclipici, chiar si cei imprastiati de vant, chiar si inimioarele, apoi mai ales artificiile paparazzi – dand senzatia ca din cer ni se faceau multe fotografii cu blitz.

Dar pe mine nimic nu m-a impresionat mai mult decat ce se intrezarea, la lumina artificiilor, daca tineai capul jos si scrutai dincolo de barje: parea sa fie inca un oras, un orasel, unul alcatuit exclusiv din vase, din iahturi – era vorba de toate ambarcatiunile parcate la Cannes, formand un Cannes Deux sau cel putin un alt cartier, un cartier care nici macar nu prea se clatina.
Acest cartier nu exista decat pe durata focurilor de artificii, caci mai apoi luminile Cannes-ului se reaprindeau si vasele nu ne mai puteau pacali cum ca ar fi case.
IMAG1653
IMAG1672
IMAG1677

Retragerea de la Nisa

30 Iul

Am fost intr-adevar la Nisa, la prietenii mei foarte buni de acolo. Sa le spunem aici Roberto si Rebecca. Am stat la ei o saptamana. A trecut.
Am revenit in tara si m-am apucat curand sa scriu o insemnare despre festivalul de artificii de la Cannes, din care am prins un singur episod. Postarea aceea s-a prelungit si s-a intrerupt, mi-am cumparat intre timp si doi hamsteri pitic care mi-au deturnat programul,
iar pana la urma iata ca ajunge mai intai aici pe blog o insemnare tot despre un vis, un vis prea putin controlat.
Eu ma intorsesem asadar in Romania, dar la scurta vreme prietenii mei romani de la Nisa isi anuntasera la randul lor vizita, contravizita. Au venit ei la mine.
Rebecca venise la Bucuresti in principal sa participe la o reuniune a fetelor care se imbraca precum Catwoman; se costumase si ea in pisica si se ducea pe Calea Mosilor (!), fiindca acolo se tinea evenimentul de Cosplay.
Roberto, in schimb, venise la mine sa imi prepare niste licori care sa ma faca mai rapid (sper ca mai rapid la scris, dar in vis aplicatiile acelei iuteli date de licori nu erau clare). Iar eu eram suparat pe el fiindca imi tinea baia ocupata in apartamentul meu.
Desigur ca, atat cat a durat visul, Rebecca nu a mai apucat sa se intoarca de la cosplay sa o revad (cu multa placere) costumata in femeia-pisica. Numai certurile intre mine si prietenul meu Roberto, certuri legate de accesul la closet, au continuat si au umplut restul noptii.
Urmeaza sa revin constiincios si sa vorbesc si despre artificiile de la Cannes, da da.
Pana atunci, vizitati http://www.festival-pyrotechnique-cannes.com/
Aprindeti, in minte, macar o petarda.

Dar numai daca d-l Ohashi ne permite

11 Dec

In special CNN difuzeaza reclama asta, despre un soi de extindere respectuoasa a gigantului Shell.

Deranjati de la cina lor traditionala dintr-un zgarie-nori, domnul si doamna Ohashi schimba la cald impresii despre defularile juniorului, un mare topaitor in intimitatea camerei sale.

Aici intervine Shell, vocea Shell, sfios-rugator; ce spune este ceva de genul: Shell spera sa livreze combustibil curat mai multor tari decat orice alta companie, furnizand energia necesara lui Riku pentru a-si exersa talentele. Dar numai daca domnul Ohashi ingaduie. ♫♪♪♫♪

Dar domnul Ohashi, om linistit, nu e fraier si, probabil (deducem din textul reclamei) se impotriveste nebuniei sponsorizate de Shell.

Mai pe sleau, un entuziast ar putea sa dubleze cam asa acest spot publicitar:

Daca ne-ar da voie alde babacul Ohashi – om lipsit de haz si de viziune, prafuit, expirat – sa bagam curent si gaz si in Japonia la toate blocurile de locuinte, chiar si la cele foarte inalte, copii precum Riku s-ar putea juca mai mult la consola, chiar si dupa lasarea intunericului. Dar asa… se tot pun unii de-a curmezisul, iar noi ne vedem legati de maini si de picioare tocmai cand incercam sa dominam pasnic inca o piata.

Oare domnul Ohashi face bine ca trage heblul?

Hmm.

PSSSS! http://www.youtube.com/watch?v=n1XvPaQXFIU

Toaleta rapida (45 de minute – o ora)

23 Oct

De data aceasta am sa fur un articol BBC cu totul. Merita (si imi asum talharia). Il adaptez un pic, il fac sa sune pe placul meu, fara sa ii alterez esenta.

Cu ocazia unui accident in apele Noii Zeelande, rezulta din nou poluare, ce altceva? Sa ignoram acum vinovata, ambarcatiunea cu petrol Rena, care sta pe-o parte si isi varsa putin cate putin continutul, si sa facem un instructaj rapid privind duşarea pinguinilor care se nimeresc sa locuiasca in vecinatate.

Creatura porneste din starea:

si ce ne dorim este sa evitam finalul de tip:

Intai si-ntai, pinguinii trebuie sa se simta in largul lor. Cei mai multi sunt tinuti la odihna peste noapte, caci toata treaba asta e foarte stressanta, iar ei trebuie sa-si adune puterile.

Apoi pasarile sunt aduse in camera de curatare si sunt asezate pe o masa.

In mod normal, se foloseste detergent pentru a curata salbaticiuni prinse in pete de ulei sau petrol. Numai ca petrolul scurs din Rena este foarte vascos, asa ca vom clati intai pasarile cu ulei canola (de rapita), din cel vandut in supermarketuri ca ulei de gatit. Etapa asta ajuta la diluarea petrolului si astfel vietatile scapa de partea cea mai vascoasa.

Apoi pinguinul este spalat de mai multe ori in bazine de 25 de litri, in apa la 41 de grade Celsius, ca sa se potriveasca cu temperatura corpului pasarii. In bazine s-au turnat cate 100 ml de detergent de vase de cea mai buna calitate.

Schimbam apa de patru sau cinci ori. Un medic veterinar tine pinguinul, in timp ce altul freaca – pentru zonele delicate avem periute de dinti.

Cand petrolul s-a dat dus, clatim pasarea pentru ultima oara si verificam daca nu am ratat vreun loc in care sa se ascunda poluantul.

Dureaza cam 45 de minute sau chiar o ora de fiecare pinguin, asa ca venim odihniti.

In sfarsit, pasarile sunt duse intr-o camera curata si puse la uscat sub radiatoare si foenuri.

Aceasta ultima camera este curata luna, fara urme de petrol. Niciun individ care s-a atins de petrol nu are voie sa calce aici.

Asa ajungem la starea dorita:

Odata curatate si uscate, vietatile sunt tinute intr-un bazin mare pana cand simtim ca sunt in stare sa plece pe picioarele lor si sa se descurce. In plus, inotul in apa curata le primeneste aspectul penelor.

Astfel ajungem intr-o situatie si mai buna:

In tura mea – ne era ingaduit sa lucram doar opt ore – am ajutat sa fie curatati trei pinguini.

Eu am fost trimisa acasa, dar altii se pregateau sa continue.

La momentul acela erau la centru sase pinguini murdari – initial sapte, dar unul a murit inainte sa apuce sa paseasca in camera de curatare -, sapte pinguini curati, o foca curata si doi cormorani curati. De atunci insa au mai sosit pinguini si foci murdare.

Voluntari croseteaza pulovarase pentru pasari sau curata plajele, eventual cu lingurita.

Costamare Shipping Inc isi cere scuze pentru neplaceri, dar noi nu mai vrem sa auzim de ea, sincer.

In anticamera spre Frankfurt

23 Aug

Anticipand, aleg sa citez din experienta Frankfurt asa cum o planuieste Fodor’s in ghidul turistic dedicat, complet lipsit de fotografii:

Iesiti in Munzgasse, faceti la stanga si continuati-va drumul pana la intersectia… Traversati, astfel incat sa ajungeti in partea de nord a Berlinerstrasse. Apoi luati-o la stanga si veti ajunge la Grosser Hirschgraben. Pe aceasta strada, mai exact la numarul 23, veti observa probabil un grup de oameni dornici sa viziteze Goethehaus und Goethemuseum.

Fara legatura cu targul de carte de la Frankfurt (pentru care, apropo, mi-as putea inventa un motiv plauzibil sa fiu trimis in interes de serviciu, dar mi-e teama ca nu as face decat sa stric legaturile de afaceri existente ale firmei mele si as inchega acolo relatii noi si total neinteresante pentru patronii mei), ma voi prezenta in acel oras cu doua carti din partea Romaniei:

Ar fi ceva ametitor pentru toata lumea sa povestesc cum am ajuns sa aleg tocmai aceste doua volume pentru a le oferi cadou, asa ca o las balta (dar sa nu pierdeti ce spune Liiceanu despre fisierul txt primit de la varul sau Adrian; va incurajez sa compuneti cat mai multe mesaje electronice si sa le trimiteti, la randul vostru, la aceeasi adresa).

Revenind in turul orasului Frankfurt:

…continuati-va drumul, trecand de Casa Memoriala Gutenberg… veti ajunge in Grosse Bockenheimer Strasse, denumita de catre localnici si Strada Imbuibarii. …aveti ocazia sa vedeti turnurile gemene ale Deutsche Bank, numite si „Debit” si „Credit”.

P.S. Datorita zborului din zori, ma vad obligat sa merg devreme la culcare, ceea ce eu detest…