Arhiva | Aprilie, 2017

În lumină: La Hougue Bie, le Dolmen du Mont Ube

17 Apr

20160702_121745

Te gandesti ca, in calatorie prin Jersey, sa sari aceste doua obiective. Eu zic sa nu.

Ai putea sa vizitezi asemenea salase ghiftuit si frumos imbracat, dar e mai bine sa te pregatesti, ca sa-i intalnesti pe locatarii trecuti. Pentru asta e nevoie sa stai o vreme nemancat si dezbracat, afara, nu intr-un apartament, ba chiar sa te zgarii putin in spinii unui tufis. Eventual sa si pierzi pe cineva drag. Dupa toate astea, esti gata sa intri in la Hougue Bie si in dolmenul de la Mont Ube.

Singur? Cred ti-ar fi mai usor fara insotitori. Un camarad modern ti-ar ingreuna sarcina: sa-i revezi pe oamenii din neolitic.

20170416_003615 - Banknote B

Am trecut mai intai pe la Hougue Bie, movila de pe bancnota. Am spus bine – lira de Jersey are tiparit pe spatele reginei Elisabeta situl Hougue Bie. Este, de fapt, o editie speciala, locala, a lirei sterline. La Hougue Bie isi merita bancnota; este un loc mai mult decat impresionant, chiar daca nu bagi in seama cele doua capele de deasupra, sandvişul temporal.

out

La Hougue Bie e simplu de ajuns – se lauda cu propria statie de autobuz. Cu dolmenul Mont Ube mi-a fost mult mai greu. Am bajbait. Prin santiere si prin desisuri; pentru numele lui D-zeu, practic dolmenul Mont Ube se afla in curtea cuiva si simultan in padure! Era sa abandonez, aruncand harta dupa harta care se jurau ca am ajuns.

20160628_133718

Dar iata-l:

20160628_132404

Si odata ce te afli inauntru, istoria incepe sa-si faca efectul. Iti gasesti un locsor unde sa te asezi, faci abstractie de excavatorul japonez de la cativa pasi (din fericire nu misca) si lasi piatra sa te hipnotizeze, textura ei sa-ti impanzeasca ochiul. Si-atunci ii simti cu tine pe oamenii in piei si blanuri (si nu, nu sunt niste bogatasi rusi contemporani), sunt fiintele acelea foarte vechi de dinaintea ta, care dardaie aici sau plang, sau insira margele ori se joaca cu focul, sau, in capela asta, pur si simplu sed si se gandesc la oameni si mai vechi decat ei. Inmormantati aici sau cu oasele pierdute.

Stai putin cu prietenii din neolitic si realizeaza ca acestea sunt pietrele dintre care ne-am ridicat.

20160628_132620

Cand te vei hotari se te desprinzi de neolitic si sa pleci, 10 000 de ani mai tarziu, nu-ti uita totusi cutitul de fildes. E inca folositor.

coutelas

Anunțuri

De doua ori pretul zaharului

11 Apr

Din greseala, TVR a repetat un segment de cateva minute din miniseria Pretul zaharului*.

De atunci, mama este convinsa ca are de-a face cu inca un film stiintifico-fantastic, cu bucle temporale, in care nimic din ceea ce se petrece nu are valoare, din simplul motiv ca a doua oara lucrurile se pot intampla altfel.

P.S. Si poate ca asta si e rolul telespectatorului – sa vaneze deosebirile printre chestiile care se tot difuzeaza la televizor.

Pretul zaharului

* Romanul Pretul zaharului chiar a fost scris de o autoare din Surinam. Nu-i opera cuiva nascut si trait exclusiv in Danemarca, in Europa, care doar a visat despre colonii.
Filmul nu-i nici el rau.

Amintirea unei despartiri din mers, din interior

10 Apr

20160625_102624

Pe cand calatoream inauntrul lui, Regatul Unit vota sa ma paraseasca, sa iasa din Uniunea Europeana. La poarta de imbarcare pentru zborul de Jersey, ma asteptau mai multe ziare cu vestea.

20160625_160644

20160625_160528

Aprob privirea doamnei Cameron, de pe prima pagina. Este adecvata. Totul se potriveste trist si cu abtibildul standului – From British Airways, with compliments.

Chiar asa: ce naiba o sa se intample acum? E multa luciditate in intrebarea asta. Daca ai ajuns sa ti-o pui in termenii astia, inseamna ca stii prea bine ca undeva s-a comis o greseala (colectiva).

Suntem acum 9 luni mai tarziu. La volan este doamna Theresa May. Scrasnind din dinti, pare sa accelereze printre jaloane legislative si interese… Inca nu am surprins-o privind inapoi. No regrets? Vor urma.

Secrete Jersey

7 Apr

Jersey a insemnat doamna Amanda (in primul rand) si mareele.

De ajuns in Jersey am ajuns usor. Oarecum.

La plecarea din Romania, cand sa urc in avion, fusesem intrebat „Dar viza aveti?”, si aproape ma blocasem, apoi am realizat confuzia si am precizat ca destinatia mea era Jersey, insula din Canalul Manecii, nu orasul Jersey, New Jersey din State. Asa am scapat si am trecut mai departe, intai la Londra, apoi in Saint Helier.

Cand schimbam avionul – si aeroportul – am primit mesaj de la viitoarea mea gazda: continea o recomandare de restaurant pentru al doilea aeroport si un cod de acces in hotelul Alhambra. De fapt, eu scrisesem primul, sa ma plang ca zborul final avea intarziere si ca voi depasi cu mult ora la care-mi anuntasem sosirea la hotel.

In cele din urma, m-am pomenit stand si respirand in acest living room:

20160626_154104 - Alhambra living room

si am inceput sa simt ca a meritat efortul.

Exista pe lume locuri de necrezut, de a caror realitate e necesar sa te convingi repetat; amintesc aici de teama ca mirajul nu tine decat doi-trei metri, dincolo de care tot ce era placut se sfarseste.

Ca sa verific, m-am ridicat de pe canapea si am scos capul pe usa:

20160625_185649 - Right at the door

Era real. Sufrageria, hotelul, strada, insula, totul real. Si nimic nu se dispersa cand suflam si nu disparea cand imi intorceam capul in alta parte. Bon. Inapoi in Alhambra…

Doamna Amanda Robertson a auzit ca cineva ii umbla prin hotel; ne-am intalnit pe hol, eu intrand (pentru a doua oara), dar cu bagajele deja inauntru. S-a linistit cand m-a vazut, cand m-am prezentat. Eram cel asteptat.

Eram inca un roman. O intreaga echipa de filmare din Romania sedea la hotelul doamnei Robertson pe durata Bloch Dance World Cup. Dar despre dans am discutat prea putin cu doamna Amanda. Mai mult am vorbit despre fiul ei, care folosea mai des casca de realitate virtuala decat bicicleta primita cadou, despre cum se pronunta englezeste niste nume evident frantuzesti, despre maree… Si ce maree ingrijoratoare!

In Jersey, cu fluxul nu te joci. Doamna Amanda m-a intrebat cat de curajos eram – sau intentionam sa fiu – cu fotografiatul tarmului sud-estic. Fireste, i-am anuntat un plan umflat de zece ori, gogonat, iar dânsa si-a facut datoria si mi-a indicat cu maxima seriozitate anuntul orelor de flux si reflux.

Cu o singura exceptie (cand am venit pe jos de la St. Aubin la St. Helier, de-a lungul plajei care se ingusta), m-am pazit de flux. O sa am o postare separata, dedicata acelei curse, in care se va vedea cum m-a fugarit oceanul.

Sa nu uit. Daca sunteti pasionati de harti, poftiti:

20160626_013456_Alhambra_on_map

Legat de portiunea asta de harta, am trei lucruri de spus:

  • Strada Roseville este printre cele mai interesante si ofertante din oras. Trece pe langa case asa cum ati visat (cand erati totusi cumpatati) si pe langa un cimitir care poseda acel je-ne-sais-quoi, un set de atribute cu care te scoate din oras, te impresioneaza si te linisteste in acelasi timp, fara sa te bage in sperieti,
    20160629_113217 Cartierul Tombstone
  • si tot ea – Roseville Street – duce la plaja, daca putem numi plaja acea parcela imprumutata din cand in cand de la ocean. Strada Roseville se incheie asadar cu un pod spre un lido. Un pod minunat, idealul oricarui fotograf de plaja.
    20160625_191500
  • Se poate vedea pe harta, ocupand o suprafata mare, Fort Regent. De vizitat nu l-am vizitat, nu am ajuns la el, este sus pe un deal, foarte sus; am trecut adesea pe dedesubt, prin tunelul care face legatura cu centrul. Am privit in repetate randuri in directia fortului si l-am fotografiat.
    DSC00791b