Dificultatile unui picnic desenat

10 Apr

Viespile au venit şi ele un pic mai aproape de mine; în general, eram foarte temător faţă de gâze, faţă de insecte cu ace, dar acum îmi păsa mult mai puţin, când le ştiam desenate. Le consideram simple zorzoane, o umplutură, confeti naturale. Exact confeti.

Iarina venea către mine fără precauţie, în aparenţă fără să realizeze cum iarba se îndeseşte cu fiecare pas, cum tot mai multe ramuri şi frunze intră în tablou, în timp ce încreţiturile muntelui deja nu mai pot fi neglijate la câţiva paşi îndărătul meu.

<Sunt atâtea pietricele acolo unde nu-i verdeaţă, în stânga mai curge şi o apă pe un drum cu atâtea şi atâtea praguri, iar cealaltă jumătate de panoramă e practic oraşul întreg.>

Iubita mea se mişca în consecinţă din ce în ce mai încet.

<Cel care desenează toate astea nu poate să nu facă greşeli aici, gestiunea este imposibilă.>

Iarina ducea acum mâinile la inimă, apoi la gură, nu din acelaşi sentiment; sunt convins că a simţit ceva în neregulă cu faţa ei când m-a sărutat, m-a pupat lipicios şi apăsat, iar atunci a sesizat şi ea că a devenit un pic pătrăţoasă. Se lăsase în fund şi îşi pipăia năsucul şi buzele insuficient de rotunjite, buze la care simţise şi ea faţete; am întins o mână către ea să o opresc, a tresărit să nu o ating şi atunci i-a căzut şi turbanul improvizat, iar părul nu pot spune neapărat că îi lipsea, dar unele fire păreau că se uniseră. Nu se clinteau; vântul a vrut atunci să facă o demonstraţie şi a suflat, dar părul ei nu s-a mişcat deloc. Iarina privea în gol ca o broscuţă şi nu contenea să îşi încerce buzele iar şi iar, să îşi apese vârful nasului care nu mai era vârf, cred că simţea acolo ceva ca un căpăcel de cariocă.

– Eşti un om rău! e singurul lucru pe care mi l-a spus.

Şedea şi plângea; am început să plâng şi eu.

Îmi amintesc că planul meu fusese să mă despart atunci de ea fără efuziuni. Nu am fost în stare. Înainte să plec de pe deal, am îmbrăţişat-o cum am putut, peste trupuşorul ei aproximativ, şi am mai plâns. Ea nu s-a mai mişcat de-atunci, doar iarba.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: