Arhiva | Decembrie, 2012

O alta poveste aproximativ de Craciun, plina de dubii

15 Dec

Eu nu ma consider ateu, dar nu sunt un crestin acerb, sigur nu.
In timpul unei sfestanii, dintr-odata am palit, pentru ca am auzit in minte intrebarea (de inspiratie divina?) daca l-as mai iubi la fel de mult pe Dumnezeu – pe Dumnezeul din Primul Testament – daca m-as fi nascut in Iran sau in Irak.
Sa fiu sincer cu mine, mi-am spus, daca m-as fi nascut musulman, l-as mai pretui pe Dumnezeul lui Moise si al lui David?

Pentru ca religia nu inseamna traditie, nu, nu, nu, a nu se confunda intre ele, religie inseamna ca ai ales in ce sa crezi, a vorbit liberul arbitru.
M-am albit si mai tare la fata.
M-a consolat doar gandul ca, foarte probabil, dupa o anumita varsta, chiar si nascut in Yemen, as fi indragit povestea lui Isus. Si asa am putut participa mai departe la slujba, numai asa.

Ramane alta chestiune care ma sacaie, care ma supara. Conditia pe care o impunem Mantuitorului, fara de care nu l-am recunoaste: sa invie. Invataturile (poftim, plus miracolele din timpul vietii) nu mai au valoare daca Isus a murit pur si simplu si nu s-a mai ridicat de jos? Eu unul consider ca daca respectam o entitate, o fiinta, doar dupa ce invie la loc, abia atunci suntem suspecti de a fi saraci cu duhul.

De asta eu nu tresar alaturi de Indiana Jones de pe National Geographic cand este aproape sa descopere cu certitudine mormantul lui Isus, continand cadavrul, scheletul purtand toate semnele torturii, ale patimilor.