Arhiva | Decembrie, 2011

Dar numai daca d-l Ohashi ne permite

11 Dec

In special CNN difuzeaza reclama asta, despre un soi de extindere respectuoasa a gigantului Shell.

Deranjati de la cina lor traditionala dintr-un zgarie-nori, domnul si doamna Ohashi schimba la cald impresii despre defularile juniorului, un mare topaitor in intimitatea camerei sale.

Aici intervine Shell, vocea Shell, sfios-rugator; ce spune este ceva de genul: Shell spera sa livreze combustibil curat mai multor tari decat orice alta companie, furnizand energia necesara lui Riku pentru a-si exersa talentele. Dar numai daca domnul Ohashi ingaduie. ♫♪♪♫♪

Dar domnul Ohashi, om linistit, nu e fraier si, probabil (deducem din textul reclamei) se impotriveste nebuniei sponsorizate de Shell.

Mai pe sleau, un entuziast ar putea sa dubleze cam asa acest spot publicitar:

Daca ne-ar da voie alde babacul Ohashi – om lipsit de haz si de viziune, prafuit, expirat – sa bagam curent si gaz si in Japonia la toate blocurile de locuinte, chiar si la cele foarte inalte, copii precum Riku s-ar putea juca mai mult la consola, chiar si dupa lasarea intunericului. Dar asa… se tot pun unii de-a curmezisul, iar noi ne vedem legati de maini si de picioare tocmai cand incercam sa dominam pasnic inca o piata.

Oare domnul Ohashi face bine ca trage heblul?

Hmm.

PSSSS! http://www.youtube.com/watch?v=n1XvPaQXFIU

Exprimari brutale

10 Dec

S-au adunat unele chestiuni pe care ar fi bine sa le transcriu aici. Bunaoara Will Self, exprimarile sale brutale, si pot spune ca Will iti serveste exprimari cu o aroma intensa, intepatoare, invinetindu-i pe cei luati pe nepregatite:

Isi aminti cum statea treaba in tinerete, cum intimitatea se nastea din interactiunea sexuala: intelegerea tacita de a refuza sa fie stanjeniti de flatulenta vaginala. Totul ajungea la apogeu odata cu nasterea, cu vaginul ei care statea sa plesneasca, desertand pe lenjeria de plastic cativa litri din ceea ce parea sa fie supa won ton.

De ce nu ajunsese inca, pentru ca ea sa se poata agata de catargul lui? De indata ce Simon ajungea acolo, seara se transforma intr-o punte inclinata, ei doi alunecand pe ea spre pat.

Un adevarat pumn de plumb iese la rastimpuri dintre pagini si tinteste de minune, izbind in plina figura/moaca.

  Maretele maimute a aparut la Polirom. Nota autorului este din partea unui cimpanzeu, fireste. Culmea: cu vreo doua luni in urma, am conceput la randul meu o povestire scrisa de o maimuta, un „testimonial”. Doar nu imi imaginam ca sunt primul care s-a gandit la una ca asta?…