Clic, clic si flash in scris

17 Iul

Se pare ca unele dintre cele mai bune carti sunt scrise de fotografi, probabil oameni dand pe dinafara de cuvinte. Cu fiecare poza, ei aduna, tot aduna vorbe si ganduri intr-un fel de rucsac bine astupat care se face tot mai greu; cred ca fotografii adevarati au un portofoliu de ganduri minunate, la fel de gros precum catalogul celalalt, cu care se prezinta, cel cu imagini.

Surpriza vine cand afli ca unii dintre pozari sunt si inotatori pasionati; apoi, dintr-odata, totul se explica, te gandesti ca scufundarile repetate de la bazin nu sunt decat manevre de developare in masa a fotografiilor care nu au mai prins pelicula ci stau incuiate in capete.

Persoanele astea chiar gandesc, gandesc mult, nu doar apasa sporadic un buton si aprind un bec insotitor.

L-am intrebat intr-o doara ce cauta in libertate caprita aceea alba si zaluda care iti intra printre picioare si enerveaza pe toata lumea. Si care, pe deasupra, mai si pute a capra de trasneste. Mi-a zis ca de cand capra se plimba de capul ei prin parcul zoologic, leii si tigrii nu se mai balangane ritmic in cusca, ci urmaresc capra cu atentie, imaginandu-si ca sunt la vanatoare, ceea ce le face foarte bine.

Simpla operatiune de a opri fluxul de imagini care curg necontenit in jurul nostru si de a opera un decupaj, de a exclude cu buna stiinta o portiune semnificativa din restul lumii inseamna pe undeva a spune un adevar trunchiat, care seamana leit cu o minciuna.

Nu demult, am urcat impreuna cu baietii mei toate cele 768 de trepte ale catedralei din Ulm. Uneori, mai exista cate o platforma de popas de unde poti admira incredibila dantelarie din piatra, garguie bogat ornate deasupra orasului prin care curge o Dunare-copil. Cine a construit aceasta fabuloasa opera de arta gotica? Era pe vremea cand artistii nu stateau imbujorati si tepeni la propriile vernisaje.

Youtube – acest vast sac de aspirator vizual, un delir infinit. Pe de alta parte, datorita accesibilitatii la unelte, lumea a devenit peste noapte plina de fotografi de toate genurile, care trag din toate pozitiile. Cineva, parca Ansel Adams, a subliniat cu umor ca daca iti cumperi un aparat foto, ai si devenit, brusc, fotograf, in timp ce, daca iti cumperi un pian, devii doar mandrul posesor al unui pian.

Deci Inot sincron, de Voicu Bojan si Gicu Serban.

Nu este o stropeala cu apa chioara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: