Arhiva | Martie, 2011

Ursuleti morti, ursuleti expusi

28 Mar

Se pare ca ursul Knut (fostul ursulet Knut) a mostenit epilepsia de la tatal sau. Si astfel s-a trezit scuturandu-se involuntar la gradina zoologica din Berlin, unde a si cazut in iazul din tarcul sau si s-a inecat.

http://www.youtube.com/watch?v=f3J_UZnrp24

La Delhi, Soren Pors si Aparna Rao au expus Teddy Universe, ursuletul-cer.

Si cand privesti in sus, vezi atarnand de tavan un ursulet negru urias, plin de pori. Brusc, cand ursuletul este iluminat din interior, tinzi sa il vezi ca fiind cerul; te gandesti la o sumedenie de constelatii, dintre care unele in forma de urs.

http://johnyml.blogspot.com/2011/01/applied-fiction-fiction-applied-must.html

Nu am idee ce alt monument mai bun i-as putea alcatui si inchina lui Knut.

Anunțuri

Aburul care conteaza

27 Mar

A fost pufait la targul cu cel mai mic banner din lume (si e pacat): FINAL FRONTIER.

Fotografia mea ii contine pe Cristina Ghidoveanu, Horia Ursu, Michael Haulica, Stefan Ghidoveanu, Stefana Czeller, Florin Pitea, Oliviu Craznic, Marian Truta, Catalin Badea-Gheracostea.

Am cumparat tot ce s-a lansat de la acea masa, desi vedeta* era volumul de Steampunk romanesc. Autorii care nu au mai incaput la masa au stat la casele lor, dar aveti in volum cartile lor de vizita.

Cineva (din alte incaperi, nu de la targ) m-a intrebat cum o sa citesc toate aceste carti, indeosebi volumele de istorie si critica literara.

Raspunsul meu este simplu (eu chiar nu iau carti degeaba, doar ca sa imi aranjez o biblioteca draguta): parcurg partea introductiva si unele fragmente, pe sarite, urmand sa revin apoi dupa anumite detalii cu cate o ocazie, intr-o strafulgerare cum des mi se intampla sa am. Nu este exclus ca aceste lucrari de critica sa ma convinga, sa ma trimita sa citesc o anumita proza de care nu aveam habar; dupa care, inapoi la critica si tot asa.

Pentru [numele meu], o „retro-lectura” care sa ajute la alegerile viitoare, mi-a si scris Catalin Badea-Gheracostea ca dedicatie.

* Ma confrunt (ma lupt?) cu posibilitatea ca povestirea mea favorita din Steampunk: a doua revolutie sa ramana, si dupa ce le termin pe toate, cea a lui Oliviu, cu clepsidrele.

Descoperirea D

21 Mar

Am izbutit sa ajung la inca una din sursele mele (efemere) de dulciuri, sa ne regasim, eu si ea – Delfina Craciun Christiansen.

Domnul Craciun, tatal Delfinei, ne-a facut cunostinta, atunci cand mi-a oferit ciocolata si mi-a spus ca este de la fata lui din Danemarca. Asta se intampla cand Ceausescu domnea fara frica si eu eram mic.

Domnul Craciun nu mai traieste, a murit poate si din cauza ca eu eram greu de suportat ca vecin de deasupra, fiind deosebit de galagios*. Fata dansului, Delfina, a supravietuit in Danemarca (desi si-a pierdut sotul), ba chiar a scris si o carte – Sunt Delfina din Transilvania.

www.delfinachristiansen.dk

* M-am folosit de o parte din experientele de atunci intr-o povestire, Atarnand, Yoyo, in care parintii isi roaga fiul sa iasa pe pervazul geamului, la o ocazie cu totul speciala.

Uniforme si teme pentru acasa

12 Mar

Nicio tema pentru acasa nu este asa frumoasa precum cele care se primesc in Australia.

Elevii au avut de planificat acasa (pentru data viitoare? Ce ar fi insemnat data viitoare?) un atac terorist („Your goal is to kill the MOST innocent civilians in order to get your message across”).

Ministrul educatiei (+turismului), Liz Constable, a spus ca a fost multumita de faptul ca d-l Martino, directorul scolii unde s-a dat tema, a actionat rapid ca sa retraga aceasta tema pentru acasa.

Ceva mai tarziu, din plictiseala, profesori de la o scoala („A Catholic school”) din Perth au premiat un elev costumat si aranjat sa arate precum Hitler.

Treaba asta din august 2010 a suparat o organizatie evreiasca, The Simon Wiesenthal Center; cand, mai apoi, baietii din grupul japonez Kishidan s-au imbracat, pentru un interviu la MTV, in ofiteri SS, i-au prins asadar pe cei din organizatia The Simon Wiesenthal Center deja ofuscati.

Ei oricum nu reusisera sa uite parada sportiva din 2007, din Thailanda, la care s-a salutat in mod hitlerist.

Pagini neasteptate

9 Mar

Din partea cuiva care, pana in 1963, fusese un scriitor aproape secret.

La varsta lui Carlos Maria amintirile incep sa pateze prezentul si sa-l naruie. Ritualul de sfarsit de an a fost identic cu cel din anul precedent, astfel ca el a trecut prin examene, prajituri si cravate noi ca prin niste incaperi cunoscute dintotdeauna, gasind orbeste cheile, evitand cu o miscare usoara coltul mesei si marginea scaunelor.

Se face pranzul si de pretutindeni se aude zgomotul obloanelor metalice ghilotinand saptamana, adica trupul zilelor active ramane intins in plina strada, iar capul zilelor de sambata si duminica se rostogoleste spre interiorul pravaliilor si caselor. (Potasiu in scadere)

– si don Elias ciuruind noaptea cu revolverul lui Mannlicher –

Sa ne descarcam si noi pistoalele, caci iata, aceasta carte a aparut, in ciuda autorului care a vrut sa o ascunda si sa se ascunda de noi.