Neobisnuitul va fi vazut in fiecare zi

19 Ian

Era imposibil ca Tsimtsum sa se scufunde fara sa creeze ingrijorare. Chiar acum in Tokio, in Panama City, in Madras, in Honolulu, chiar si in Winnipeg, se aprindeau lumini rosii pe console, clopote de alarma sunau, ochii se deschideau larg plini de groaza, gurile de-abia sopteau: „Doamne sfinte! Tsimtsum s-a scufundat!” si multe maini se indreptau spre telefoane. Mai multe lumini rosii se aprindeau, mai multe clopote de alarma sunau. Pilotii alergau la avioanele lor cu sireturile de la pantofi nelegate, asa de mare era graba. Ofiterii de marina invarteau carma pana simteau ca ametesc. Chiar si submarinele isi schimbau ruta brusc pentru a se alatura efortului de salvare.

Dau pagina dupa pagina din Viata lui Pi. Ma rog, nu merge asa de repede pe cat las sa se inteleaga, dar relativ la viteza mea uzuala de croaziera pe hartie, pe aici inaintez repede. Autorul parca imi lustruieste drumul cam ca la sportul acela de iarna cu nume inadmisibil.

Sunt foarte multumit de ceea ce intalnesc in aceasta carte-Zoo; gasesc un Dumnezeu suparacios:

Ma enerva acest Fiu. Cu fiecare zi eram cuprins de si mai multa indignare contra lui, ii gaseam si mai multe cusururi.

Este suparacios! E dimineata in Betania si lui Dumnezeu i-e foame; Dumnezeu vrea sa ia micul dejun. Gaseste un smochin. Nu este sezonul pentru smochine, iar copacul nu are fructe. Dumnezeu se supara. Fiul mormaie printre dinti* si imediat smochinul se usuca.

Trec prima oara pe langa Richard Parker fara sa-i dau atentie, asta din cauza ca nu stiu ca este un tigru bengalez. Imi inchipuiam ca e un indian (!) oarecare.

Ma impresioneaza mai usor hiena care isi petrece jumatate de zi printre matele unei zebre, cazuta in burta ei:

Atunci hiena ataca. Isi puse picioarele din fata pe corpul zebrei, se intinse si apuca o bucata de piele in bot. Trase cu putere. O fasie de carne se smulse din burta zebrei, asa cum hartia de impachetat se desface de pe cadou. Sangele incepu sa curga imediat. Zebra se trezi la viata mugind, nechezand si tipand pentru a se apara.

Hiena deschisese o rana larga in corpul zebrei; cand nu mai fu multumita de ce obtinuse din spatele zebrei, hiena se urca pe coapsele acesteia. Incepu sa traga afara intestinele si alte maruntaie. N-avea nicio ordine in ceea ce facea. Acum musca, acum inghitea, coplesita de ospatul de dinaintea-i. Sangele fiind alunecos, hiena incepu sa cada spre victima sa. Cazu cu totul in intestinele zebrei. Se trase afara numai pentru a cadea din nou. Isi gasi in sfarsit o pozitie stabila, jumatate inauntru, jumatate afara.

Putem privi situatia mea asa: eu sunt hiena, iar zebra este aceasta carte a lui Yann Martel. Urangutanul Orange Juice este, probabil, o alta carte, pe care o car si o citesc in paralel, despre dinastiile de faraoni ai Egiptului.

* In subsol fie vorba, ma puteti acuza ca am o problema grava, o fixatie veritabila, dar rog sa se noteze ca si aici gasesc asemanari cu o povestire buna scrisa de Aron Biro – Valori familiale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: