Gresit: Critici si molii

16 Ian

Imi este tot mai indepartata placerea dubioasa a criticii. Cand stau putin sa ma gandesc, pur si simplu nu imi mai vine deloc sa il felicit pe cel care demonteaza un avion si ii aseaza la loc piesele in cutie; nici pe individul inarmat cu carioca rosie, incercuind cu pofta cosurile de pe pielea cuiva. Ca sa nu mai spun cat de inutil este sa ma iau de un scriitor; doar nu imi imaginez ca ghionturile mele ii vor schimba stilul? Omul care s-a apucat de scris are in el un resort in care, sincer, nu se da cu ciocanul si nici cu şutul.

Tot timpul cat am citit povestirea lui Costi Gurgu din Galileo 2, m-am gandit la Noii Titani si la scenariile lui Marv Wolfman, neaparat ilustrate de Jose Luis Garcia-Lopez. Planşe din Thia, Zeita a soarelui, cu aglomerari sculpturale, olimpieni napustindu-se pe titani (de data asta titanii veritabili, nu tinereii din trupa NTT / Les jeunes T).

In „Ingeri si molii”, vad un erou care nu stie ca este general. Richard Cambry.
Pentru inceput, Richard se framanta noaptea, caci mai multe entitati dau sa i se strecoare in pat. Ii scriu pe peretii apartamentului ca il iarta, si cand nu mai au loc, trec sa ii scrie mesajul pe corp. Richard declarase chiar si in acte ca el nu crede in nimic (asta e o naivitate de hamster, sa iti inchipui ca ceva dispare cand ii intorci spatele). Extraterestrii fluţani, care il cheama si il primesc numai pe Cambry, se inseala si ei crezand ca omul vine singur. Va veni insotit, doldora de trupe, s-ar putea spune, pentru ca toti credem in tot ce ni s-a povestit de mici si ne-a impresionat. Richard isi poarta cu el creaturile la care s-a gandit, iar jos, pe planeta, deja e mare inghesuiala. Se instaleaza si se desfasoara acolo tot ce i-a trecut vreodata prin minte, lui sau oamenilor in asteptare pe orbita. Iar acest bestiar mental se va ciocni negresit cu mitologia bastinasa, cea deja prezenta. Richard devine ambasador, insa isi va pastra pozitia teribil de putin; sa spunem ca ingerul sau pazitor se lasa ucis de extraterestri chiar in fata sa (acum mi-e imposibil sa nu mai recunosc originalitatea), apoi pe Richard il omoara cineva aproape pur (acum la al doilea pacat?), la care probabil ca el nu s-a mai gandit totusi de mult.

Am mintit. Ce spuneam mai sus am urmarit de fapt la a doua lectura; prima oara am vrut sa vad cum este scrisa povestirea, numai la asta mi-a stat mintea. Am admirat crampeiele care luceau: „E o senzatie familiara, dar e imposibil”, „ochii holbati dezghetandu-se”, „Altcineva se strecoara in pat, pe partea cealalta”, „Toate cladirile par textile”, „Sa nu parasesti protectia florilor” (da, sunt un admirator al calatoriilor in impletituri, in campuri de forta vegetale, o spun fara ironie) si am detestat prefabricatele (un mesaj SOS pe care, desi este lung, toata lumea il trimite aproape identic in povesti, se pare) si sa recunosc maladia refolosirii cuvintelor la prea mica distanta, incomplet vindecata sau recidivand pentru ca autorul se afla in procesul de gandire duala a textului, in romana si in engleza; o limba are cuvinte diferite pentru doua notiuni, dar cealalta le spune la fel. M-am pleoştit la fraza taioasa, zimtata, incepand cu „precum si constientizarea faptului ca”, care nu merge decat intr-un articol. Si mai este pacat ca nu reusesc sa il recunosc pe Costi in paragrafe, nici dupa unul, nici dupa doua, noua, decat daca sunt atent la obiectele denumite de cuvinte, la afinitatea pentru unele elemente ce tin de vizual, si mai putin de scriitura („rosu, alb, negru si galben” – nu mi-au placut descrierile niciodata, dragului de Jules Verne i-am sarit fascicule intregi in care simteam ca vrea sa-mi povesteasca o poza, de la stanga la dreapta si de sus in jos, sau o tara fara sa omita ceva); doar ideile si recuzita imi amintesc de Costi, sunt filigranul lui in foi.

S-a constatat recent ca literatura noastra de fictiune speculativa nu da pe dinafara de extraterestri, apoi s-a propus, ca stimulent-remediu, organizarea urgenta a unui concurs pe AtelierKult. Ar castiga Costi Gurgu. Imi aduc aminte de o povestire (de negasit, din pacate) in care un extraterestru crescut de Costi era o usa, o vulva in perete, chiar membru al familiei regale. Lui Costi ii voi admira intotdeauna indrazneala.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Gresit: Critici si molii”

Trackbacks/Pingbacks

  1. La răscruce de profeţi(i) « Mircea Pricăjan - 18 Ianuarie 2011

    […] al doilea număr al revistei Galileo) dintr-o perspectivă, zic eu, nouă şi corectă. — AICI găsiţi […]

  2. Săptămîna SF (23) - 23 Ianuarie 2011

    […] ianuarie Galileo. Intermeci (22) Galileo. Cele mai bune, cele mai proaste… Maul Gartimon – Abțibilduri pe corp. Greșit: Critici și molii Mircea Pricăjan. Recapitulare săptămîna 2 Oliviu Crâznic. Jurnalul de Argeș: Reînvierea unui […]

  3. Săptămîna SF (23) | Galileo Online - 11 Noiembrie 2013

    […] ianuarie Galileo. Intermeci (22) Galileo. Cele mai bune, cele mai proaste… Maul Gartimon – Abțibilduri pe corp. Greșit: Critici și molii Mircea Pricăjan. Recapitulare săptămîna 2 Oliviu Crâznic. Jurnalul de Argeș: Reînvierea unui […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: